De ce si bloggerii trebuie sa dezinformeze lumea ?

De ce un blogger care se respecta  trebuie sa aiba anumite articole care sa dezinformeze cititorul . Adica nu condamn pe nimeni … insa pentru cateva view-uri in plus nu trebuie totusi sa scriem un articol preluat dupa un ziar ce nu are o reputatie tocmai buna…

Acesta este articolul bloggerului

Acesta este articolul din ziarul click!

Iar aceasta e realitatea  

… sper sa nu se supere nimeni … mai ales persoana pe care am citat-o :d

Jurnal de Strada II : Jolene , Jolene …

Azi de dimineata ma complac cu ideea ca trebuie sa ma trezesc sa merg la serviciu . Trebuie si trebuie ! Nu pot sa intarzii , nu e moral indiferent ca mi-e somn si as mai dormi inca 5 ,10 ,15 ,20 ,100 de minute . Somnolenta asta e amplificata si de frigul de afara : “e friga bai afara , in casa e cald ” . Adica pur si simplu constientizezi ca afara sunt – 100 de grade … si indata ce vei iesi te va izbi un frig din acela brutal ce te va face un frustrat pe tot parcursul zilei . E bine sa stai la 4 , adica … e mai bine pentru cei care se scoala de dimineata si pleaca la serviciu … pentru ca pe scara blocului te obisnuiesti treptat treptat cu frigul , astfel incat impactul sa fie considerabil mai mic . Oricum trebuie sa ai in minte faptul ca la serviciu (acum depinde si de caz) este mai cald decat afara . Dar gandeste-te inainte la acest fapt caci pe strada , in imensitatea spulberatoare a frigului , cu greu mai poti dezmorti un gand .

Si mergi , mergi … drumul ti se pare ciudat de lung , asfaltul parca te retine , parca se topeste … dar totul se rezolva cu o melodie buna in player … uite ca am ajuns si la asta .

Da fratilor … dimineata ma incalzesc pe strada cu o anume melodie , Jolene cantata de Dolly Parton .

Asta e melodia care ma alina … se potriveste perfect cu desertul urban matinal spatial si banal … atat de perfect incat ma simt rupt dintr-o scena de film … si tristetea ma cuprinde asa de adanc incat … nu imi doresc sa se termine melodie … pentru ca e o tristete placuta … in contrast cu tristetea pustiului abject al orasului .

Jolene e femeia trista , din cate am observat , femeia care nu isi gaseste fericirea intr-un barbat …ei bine asta ma surprinde… ca desi Jolene e usuratica , are tristetea ei marcanta … superioara unei tristeti despresive . Cu asta ma aseman eu cu Jolene … desi nu sunt usuratic ca ea … insa sunt amagit de monumentala inexpresivitate a iubirii moderne … sunt trist ca sunt singur , dar repet … tristetea mea nu ma face sa ma simt intr-un fel mai rau decat un om fericit .

Jurnal de Strada I : O zi mohorata

E ciudat afara … dimineata era mai cald decat acum , la ora 9 . Dimineata ( pe la ora 6 ) fetele oamenilor erau mai expresive decat acum . Cel putin toata lumea e mohorata , niciun zambet , niciun gest in plus fata de monotonul mers pe asfaltul crapat … aceleasi locuri batute de parca aceiasi stropi de ploaie … mi-am acoperit fata cu un fular imens ca sa nu-mi fie descoperita tristetea . Fata mea e trista insa eu mai putin , eu sunt mai ganditor decat asfaltul insusi , cel care aseara s-a uitat la stele … si ce stele frumoase … si ce luna ascunsa … singura care sparge tristetea si monotonia cerului .

Oamenii sunt ceva mai crispati decat ieri … se uita ganditori in golul din fata ochilor , si vad albastrul cenusiu al strazii ce coboara , ba urca … ba se aseaza … bocancii iti devin mai grei decat pamantul … care abia se zareste de fumul inecacios de tigare al omului ce isi trage corpul dupa el pe strada , pe care din intamplare trec si eu …

Nu inteleg cum ochii mei imi tradeaza intentia de a fi trist , o intentie ce pare un impuls venit din ambientul acesta de non-culori si forme dezorganizate , zumzete ratacite prin aurora de copaci dezfrunziti … e dens aerul irespirabil … e rece .

Incepe sa picure incet , parca fulgii se dezgheata la streasina cerului … Este frumos ca e alb , si curat si sunt sigur ca oricarui producator de detrgent ii este ciuda pe acest alb imaculat .

Albul de poveste , pe acoperisurile blocurilor de observa cel mai bine . Padurea din oras capata noi forme mai apasate de zapada . Geamurile sunt usor aburite … doar iarna face amor cu natura … inca o data .

La Multi Ani lui Mircea Dinescu …

La multi ani lui Mircea Dinescu , multumesc pentru poezia Dodeskaden (pe care o puteti citit in dreapta) .

Sa ramai revolutionarul care ai fost si multa sanatate ! In rest … rupele gura politicienilor …

Amintesc o poezie de-a lui :

Halta pe câmp

Când ti se-agata luna de bluza ca o brosa
visez ca esti o halta din caramida rosa
în care trenul intra aproape senzual.
Dar nu stiu, impiegatul din tine se revolta
sau poate simlti pindarul pindind dinspre recolta
de tii cu miini de febra pacatul la semnal?

P.S. cand am dat pe google un search cu “mircea dinescu” ca sa gasesc o poza cu dansul am dat peste asta :

Bloggeri de toate varstele adunati-va

E foarte frumos ceea ce vad … orice blogger (mai priceput , mai putin priceput , deci cu mic cu mare) pot scrie ( de fapt ei scriu deja ) cu un anumit scop . Adica intri tu bine merci pe www.bloggeri.ro , te inscri matale la unul dintre concursurile sponsorizate ce e afisat acolo ( shopit.ro , bitdefender ori invita.ro ) , scrii un articol – review al unui produs ori pe o tema data si intri in concurs . Nu se stie daca o sa castigi , dar nici nimic de pierdut nu ai !

Asa ca nu rata o frumoasa ocazie unde poti castiga pentru prima data ceva dupa urma scrisului tau pe bloguri .

Arunca o privire pe www.bloggeri.ro , iar daca esti multumit de ceea ce vezi (si nu ai avea de ce sa nu fi) , baga-te in concurs .

E simplu !

Regulamentul il gasesti aici