Jurnal de Strada III : O dimineata nu tocmai furtunoasa

M-am trezit singur in imensitatea noptii , stelele erau parasite de vlaga , un zumzet ciudat venea de la neonul stricat de pe strada . Oare il obosisera fluturii azi noapte ?

Patul este cald , moale , frumos si de aceea mi se pare atat de meschin dimineata cand vrei sa te trezesti el te cheama inapoi … Dar te dai jos din el incet , rostogolindu-te pe asternutul facut mototol sub tine .

Aceeasi poveste cu iesitul afara , insa se pare ca azi dimineata era ceva mai cald , da sigur era mai cald caci si acum este soare . Ori eram prea concentrat asupra durerii gatului meu . Ce-i drept … niciun farmec afara … oamenii mai rari astazi , desi nu inteleg cum intr-o zi pot fii mai putini decat in alta (nu vorbesc de week-end) … nu de alta… dar la cat de monotona e lumea am avut impresia ca o sa regasesc aceleasi chipuri .

Chiar azi de dimineata am vrut sa ma concentrez mai mult pe “relatia” ambientala ce s-a desavarsit intre mine si natura matinala a orasului , asa ca am lasat player-ul deoparte , si am studiat activitatea oamenilor … iarasi gesturi bruste , lipsite de vrun sentiment aparte ,manifestari robotice , cautari cu priviri in privirea celorlalti … daaaaa … asta ma obsedeaza , lumea se uita la tine dimineata de parca nu ai avea voie sa mergi pe strada la ora aia … sau defapt lumea si-a format deja o comunitate a “orasului matinal” …un fel de organizatie secreta , orasul diminetii este cu totul altul …are alte reguli … este mai morocanos … mai dubios …mai abscons .

Cam cu 200 de m pana sa ajung la serviciu m-a apucat iar melancolia generala … am pus castile in urechi si mi-am umplut sufletulcu vechea Nelly Furtado … I`m like a bird , I only fly away , I don`t know where my soul is , I don`t know where my home is …

Desi devenita comerciala … mi-a placut… si imi place melodia … e simpatica . Adica se canta despre “tristetea fericita” de care am vorbit eu pana acum …esti ca o pasare .. singura (motiv aparent de tristete) insa esti fericit caci poti atinge culmi neimaginate … egoismul acesta natural este cel mai bine impartasit tie… E ca si cum tu ai ascunde ceva de tine , desi stii acest lucru … La fel cu tristetea … incerci sa o ascunzi …dar nici fericit nu esti … eu nu o ascund de nimeni …poate ca o sa fiu considerat un depresiv … dar simt o apasar ciudata asupra intentiilor mele … si un impuls catre a face lucruri pe care nu le-am mai facut … adica sa ma simt bine … sa nu mai fiu trist … un blogger trist ? unde ai mai vazut… oricum …eu sunt fericit undeva acolo … insa … iubita mea traieste intr-un cantec (Jolene) , eu am un serviciu la care merg cu mare placere … am prieteni apropiati … ce mai vreau ? BE HAPPY MIRCEA … BE HAPPY !